Colectie de momente

Mergand pe un drum denumit generic viata, fiecare dintre noi tinde sa stranga diverse lucruri.Sunt lucruri pe langa care poate trecem, cu care poate ne intalnim care ne misca atat de profund, atat de intens incat alegem sa le luam cu noi mai departe in calatorie.  Unii dintre noi sunt colectionari infocati - de carti, de timbre, de poze, de vederi, de melodii, de idei, de experiente, de pietre, de scrisori, de flori uscate, de cate si mai si cate, gandite si negandite.

Daca as fi colectionar as arhiva arome, momente si esente de frumos.

Mi se pare halucinant de fascinante acele momente cand oamenii isi aprind stanteile din priviri, cand ceva din interiorul lor rezoneaza cu ceea ce se intampla in exterior in acel moment din viata lor atat de puternic incat sa produca miscari de placi tectonice in catacombele fiintei, cand cuvintele din exterior produc o schimbare in interior. Alunecari treptate de ziduri dinamitate.

Intr-un tinut linistit din apropierea Sibiului intunericul se desfata in triluri nocturne: streajina isi picura urmele ploii in siraguri de margele, consiliul brotacilor din balta a convocat adunare generala oracaind cu spor, de pe margine, greierii le tin isonul, un caine trezit din somn latra de bezmetic incercand sa-si faca glasul auzit, un animal neidentificat chitaie de zor.

Miroase a aer, a iarba proaspata si uda, a sfarsit de primavara, a racoare si a libertate. M-am cufundat intr-un sezlong, infofolita bine intr-o patura calduroasa. Privesc luminile ce palpaie in departare. Cu o noapte inainte cerul stralucea de stele si timpul parea sa se fi oprit in loc. Ma imbat cu o stare de bine.

Cele mai frumoase betii au cauza supradoza de fericire, de bine, de armonie, de liniste si frumos.

Ocupari de timp si spatiu

Din cand in cand iti mai aduce aminte ca ai uitat ceva, ceva ce poate odata era important. Din cand in cand, in noapte de-ntuneric, privesti stelele gonind in curbe cu viteza. Din cand in cand iti mai aduci aminte de senzatii si cate mii de amintiri incap intr-o singura aroma. Oameni langa care poti sa taci simtind privind acelasi orizont si oameni langa care poti vorbi intr-o dulce nesimtire, se perinda toti treptat prin ale vietii intervaluri. Miroase a iarba si a soare, miroase a ploaie si a nor, miroase a suflet calator.

Oare cum stii cand ai pierdut? Si ce inseamna, de fapt a pierde? Delicii culinare. Te ascult vorbind de-o vreme si inca te privesc mirata: Tu cine esti? Eu cine sunt? Intr-adevar, ne-am intalnit odata, si pari ca tu m-ai fi cunoscut candva, eu insa nu te recunosc, persoana ce se afla-n fata mea e mult schimbata.

Ce trecut frumos, ce fundament puternic, ce structura rezistenta, ispita persistenta. Ce prezent inocent, ce conversatii insipide, cat timp pierdut fara rost in cautarea timpului pierdut, naluci inexistente. Ce viitor frumos, tainice promisiuni, profunde legaminte, doar insipide amagiri.

Din cuvinte te-am creat, din cuvinte te distrug. Tema de gandire primita intr-o noapte: de-ai avea toata puterea din lume, ce ai face cu ea? ... ai distruge... Cumva, intr-un final distrugem, frumosul pe care poate din greseala l-am creat.

Si totusi, la ce bun un fundament stabil pe care nu mai construiesti nimic?

Usor pustiu

Se asterne inserarea. Alerg, grabindu-ma sa mai prind o geana de lumina. E atata liniste in jur si marea calma urla a pustiu. Privesc albastrul infinit si infinitul nu mai pare prea departe. Privesc in jur si marea-mi pare mult prea mare, cu mult prea mare pentru un singur om. M-am hotarat. Nu mai vreau o insula pustie nici macar pentru o saptamana de vacanta. Vreau oameni. Vreau oameni calzi cu care sa poti sa schimbi o vorba. Se lasa usor frigul si nasul mi-l ingheata.

Un puzzle cu piesele amestecate. Veniri, plecari, oameni, drumuri, concepte, instrumente, prieteni, iubiri, foste iubiri, aventuri, viitoare amorezari, reintoarceri, zambete, lacrimi, tristete, bucurie. Lumea e in continua schimbarea, viata isi continua cursul fara tine si nici macar nu-ti simte lipsa.

Fragmentari de viata. Cand viata ti-e impartita intr-un excel pe saptamani, cand timpul ti-l petreci in locuri cu nume ciudate de care nu foarte multa lume a auzit, faci in asa fel incat oriunde ai fi, acolo unde esti sa te simti acasa. In fiecare saptamana pleci pe un alt drum, spre alte intamplari, noi peripetii, noi prietenii si oameni inca necunoscuti. Deschizi suflete si facilitezi cunoasteri. Apoi te intorci acasa, te intorci in acel loc familiar. Te intorci, doar ca sa descoperi ca nimic nu mai e la fel, in timp ce tu ai fost plecat, timpul si-a lasat amprenta si o iei de la inceput, sa construiesti pe ce-ai lasat in urma. Apoi pleci din nou si iarasi te intorci.

Si te trezesti confuz intr-o zi mofluza ca nu mai stii de unde, cum sa o apuci – tu nu mai esti, cel care erai si nici macar de regasit nu te mai regasesti acolo unde candva te regaseai, ceea ce iti placea odata acum te lasa rece, iar ceea ce-ti doreai cu atata ardoare, si-a pierdut candoarea. Te intrebi cand oare a zburat si frigul, cand au inflorit copacii, unde a trecut timpul?

Reinventari constante, oameni trecatori – mi-e dor de o doza de stabilitate, dar unde sa ma ascund acum, cand nimic nu mai e asa cum a fost odata si nici macar nu stiu daca as mai vrea sa fie?

Privesc verdele cu flori, respir adanc si imi repet: ”mai ai rabdare, mai ai rabdare”.

Un pic de recunostinta

Din cand in cand te mai banuie cate un gand. Din cand in cand te inghiontesc niste idei. Si uneori primesti un imbold de a pune ideile in actiune.

Sunt recunoscatoare pentru:

1. oamenii care apar in anumite momente ale vietii mele pentru a-mi aduce aminte de ceea ce imi face sufletul sa zambeasca

2. o trezire data de niste raze de soare calde si jucause

3. stat ca matza si cu matza la soare

4. momentele de conexiune autentica intre oameni

5. o dimineata cu ceai, o conversatie si un matz pufos

6. oamenii care ma lasa sa ma plimb prin sufletul lor

7. scortisoara, ciocolata, cuisoare si alte mirodeii

8. ceaiul aromat cu lapte

9. inimile care vibreaza in imbratisare

10. seri cu cantece de chitara

11. vinul rosu

12. plecarile in care la capatul drumului te asteapta cineva cu nerabdare

13. mar cu banana cu scortisoara si ciocolata rasa la cuptor

14. ness cu lapte

15. momentele in care renunti sa te mai impotrivesti si lucrurile incep sa curga cu usurinta

16. clipele in care iti place atat de mult ceea ce faci incat pierzi notiunea timpului

17. melodiile care iti ating centrul sensibil

18. masaj, masaj, masaj

19. regasiri

20. priviri care doar privesc fara cuvinte

21. momentele in care iti aduce aminte de ce o persoana iti e atat de draga

22. prieteniile care dureaza in timp

23. senzatia de beatitutine

24. liniste interioara

25. imbratisari

26. boschetii colorati (a se citi flori)

27. experientele in care iti depasesti limitele

28. breakedown-uri

29. abilitatea de a vedea si a te bucura de frumos

30. mare, valuri si nisip

La granita de frontiera

Doua lumi, un tarm sarutat de doua mari. Ne intalnim pe taramul de granita dintre doua universuri diferite. Ne intalnim la confluenta dintre speranta si dorinta. Pe pamantul realitatii, cu aripile cutezantei, pasim cu pasi timizi, uneori prea repezi spre locuri necunoscute. Pasim cu graba pe vise delicate, stivind sub greutatea viziunii noastre bobocii de iluzii inmugurite. Uitam prea des cat de diferiti suntem.

Ne intalnim pentru o clipa si apoi ne indepartam incet cu fiecare alta clipa care trece. In golul lasat de o asteptari se strecoara indoieli. Treptat, incepi sa te clatini sub greutatea incertitunii lor.

Si doare usor cand ranesti un om care te iubeste pentru ca inima ta bate mult prea puternic pentru altcineva. Doare cand de fapt iubesti si nu stii sa o spui.

Doare putin cand te simti tradat si dezamagirea roade treptat.

Doare cand ti-ai pierdut increderea si nu mai stii sa crezi.

Doare cand stii ca ai gresit, reactionand dintr-un impuls de moment si ai spus vorbe mult prea aspre si cu siguranta mult prea dureroase. Doare cand stii ca de fapt, pe tine te-ai calcat.

Doar cand ai inchis toate usile in urma ta, iar cand sufletul ti s-a deschis pentru a spune imi pare rau nu mai gasesti cheia si yala e schimbata. Si poate doare cand stii ca o treia sansa nu-i.

Doare cand doare mult prea tare si buzele-ti-s pecetluite, amortite de intensitatea durerii.

Doare cand te trezesti dintr-un vis strain usor prea tarziu. Iesit de sub anestezia nesimtirii iti cauti pasii pe un taram care nu mai e demult al tau. Si te scufunzi, te scufunzi in valuri, plutind inspre adancuri. Confuz si delicat, intr-un final, te bucuri c-ai plecat.

De-as mai putea cuvinte sa graiesc, nu cred ca ti-as spune te iubesc.

E inca frig si totusi primavara. Pe Dunare plutesc sloiuri de gheata ce curg pe drumul lor. In insule fugare, copacii s-au adunat in palcuri. Cu coaja fina si-au scos radacinile la lumina. Adanc infipte in ape tulburi se ascund fire bine inradacitate. Bizara adaptare.

Nimicuri

Mai lasa-ma sa mai raman o clipa. Mai lasa-ma sa fiu usor lunatica. Mai lasa-ma sa ma pierd prin alte lumi. Miroase a noapte. Miroase a frumos, amestec de inceput de primavara, frig usor dezmortit, iarna apriga si aspra, a vise dulci si amintiri nedeslusite, miroase a dor de duca.

Dupa atatea drumuri, atatia oameni, atatea intamplari mi-e dor de liniste, mi-e dor de nopti cu povesti intinse pana-n zorii diminetii, mi-e dor de oameni dragi, mi-e dor de conexiuni autentice, mi-e dor de priviri ce rostesc mai mult de cuvintele, mi-e dor de stelutele din priviri.

Nu cred ca oamenii se schimba, ci doar cu timpul si descopera si isi scot la lumina alte si alte parti din ei, alte moduri de a fi. Invatam ce merge si ce nu merge, apoi, cu timpul invatam sa ne modelam situatiilor si sa modelam contextele astfel incat sa obtinem ce ne dorim.

Mi se pare fascinant, cum undeva, in strafunduri, iubirea e cea mai dorita emotie si totusi, putini sunt cei care au curajul sa o recunoasca. Navigam fara busola pe mari necunoscute, indreptandu-ne spre tarmuri indepartate.

Intamplari ciudate. Forfota si vuiet. Oameni ce foiesc prin viata mea ca printr-un pasaj de trecere. Ma dau doi pasi in spate si privesc ... ma simt ca intr-un film de desene animat. Bucle neinchise ce sau intins cu placa. In timp emotiile tumultoase isi gasesc fagajul linistit, Am incetat sa le mai caut vreun oare care sens. Unii oameni au darul de a pasi incet cand parasesc un loc, fara sa lase in urma lor vreo umbra, ci doar un zambet.

Colectii de senzatii: o imbratisare care arde. Eu plec. Tot eu ma-ntorc. Si tu cumva mereu ramai.

Crengi de brad si gerbera, buchete de contraste. Intr-un sac cu jucarii se ascunde o mica muza. Nu ma incuia te rog intr-o amara procedura. S-ar putea sa ma inec cu spor.

Colivia de aur avea gratiile ascutite. In zborul lui, canarul isi omori chemarea. Pe stativul rece isi asculta inima batand in linistea noptii.

Drumuri si drumetii

Din ce picura magie si nu-mi dau seama daca e moarta sau e vie. Intinderi de liniste peste care se asterne singuratatea. Printre nori rasar raze de seninatate. Schimbari de ritm, apropieri de destin.

Suflete ce rezoneaza dintr-o singura privire. Schimburi de priviri ce sunt mai graitoare decat orice altceva. Saruturi gingase daruite si primite fara ca buzele in treacat sa se atinga.

Cautari de sensuri si nespuse intelesuri. Inimi vibrante si ochi aprinsi de scantei incinse. Alintari furate de un hot de noapte. Pasiuni nestinse de soapte cu grija aranjate.

Ninge cu frumos si frumosul invaluie totul in juru-i. In tornade viscolite, fulgii-ti saruta buzele fierbinti, alungandu-ti gandurile si vantul-ti acopera urmele pasilor. In mijlocul pustiului alb, apare o raza de speranta. Clinchete de bucurie se revarsa peste nori si din iubirea jocului de nori o fata se transforma-n zori, calatorind spre alte zari. Cu capul pierdut in nori, cauta pamantul acoperit de flori.